Tu, eu, noi toti

Plângi. Fugi. Taci. Urli. Înjuri. Blestemi. Iubeşti. Urăşti. Apă. Vânt. Soare. Trăieşti. Zâmbeşti. Urci. Cobori. Râzi. Stai. Tricotezi. Pictezi. Înveţi. Greşeşti. Regreţi. Suferi. Foc. Apă. Vânt. Soare. Asculţi. Simţi. Cânţi. Dansezi. Scri. Bei. Fumezi. Totul se petrece in tine, in mine, in voi, peste tot.

Doar o mască

De ce persoane dragi tie trebuie de fiecare data sa se ascunda dupa o masca? Oare acea figura de portelan dupa care te furisezi te face mai frumos/frumoasa? De ce te prefaci si pretinzi ca esti asa cum vrei, dar de fapt nu esti. De ce trebuie sa te minti pe tine ca esti ceea ce nu vei ajunge niciodata. Lauda si maretia care ti se aduc te afunda in abis. Acolo de unde nu vei avea scapare si vei fi nevoit/a sa te schimbi, iar masca se crapa, se sparge si adevarata identitate iese la iveala. Dar... e prea tarziu.

Cuvinte.

Asez cuvinte pe foaie fara sa gandesc. Le insirui, dar nu stiu unde ma duc... Desenez o poteca, urc si dau peste alte sute de pagini scrise de mult. Un labirint de litere ma intampina: "Oare pe unde s-o iau?". Tresar usor la scartaitul pixului, dar raman in povestea mea. Ma desprind usor de pagina, raman in transa. Mana se indreapta dinou, putin stangace "desenez" prima litera, apoi pe a doua, pe a treia si alte sute de caractere, care formeaza cuvinte. Multimea de parole se aduna, se cearta, se mazgalesc... apoi, usor, usor se linistesc. Si totusui e doar o poveste nezdelagata nici macar de mine...

Poate, nimic

Ma ingrop in secrete si amintiri care dor
Ma inec in ele si reinvi dinou
Urlu, mi-e frica.
Raze de lumina purpurie ma imbraca,ma dezbraca
Fug de mine, apoi ma alearga
Ma bat, ma iubesc
Si totusi... E doar un subconstient.