My friends..

Din câte am văzut..prietenii mei trec prin multe etape destul de dureroase. Poate chiar mai rele decât par. 

Starea lor şi comportamentul care numai este ca odinioară mă îngrijorează. Zi după zi, ore după ore mă gândesc cum pot rezista la aceste probleme ca să le zic aşa.

 Văd cum unii se despart, văd cum unii îşi pierd prietenii, văd cum unii se consuma degeaba.. De ce nu există viaţă mai bună.

Viaţa asta ne încearcă pe zi ce trece..Şi când eram mici tot aşa era. Numai că atunci o vedeam mai colorată şi luam totul în joacă.

Probabil cu cât avansezi şi cu cât te faci mai mare,pare că totul să numai fie atât de colorat ca şi în copilărie.

Îmi pare rău să-i văd aşa..Să-i văd cum suferă, cum se schimbă, cum plâng, cum se consumă. Aş face măcar pt. o zi să fie totul atât de frumos, atât de special să aibe o zi minunată. O zi nu că aceea obişnuită, una în care ne imaginăm toţi fericiţi, râdem, ne distrăm.

De multe ori am vrut să ajut multă lume , dar la un moment dat eşti luat de prost. De aceea m-am cam schimbat. Probabil că lumea e mult mai rea de cât acum. Cu toate că ne înfruntam cu chestiile asta de mucoşi cum s-ar zice. Trăim legile vieţii!

Povestea a doi copii

 Vreau sa va arat una dintre povestile compuse de mine!

Totul a inceput cu o simpla atingere, o simpla sarutare..
Apoi a continuat..cu vise, cu dragoste.
El un baiat obisnuit, ea o fata misterioasa si timida.
Baiatul o facu-se pe fata sa il creada, sa-l iubeasca, sa fie totul pt. ea. Dar in sufletul lui avea de gand sa faca ceva. Era nelinistit. Tot timpul cand se intalnea cu ea simtea cum inima o ia la trap.
Defapt el statea cu fata din cauza unei porunci la un joc banal..care, l-a pierdut din prostie.Trebuia sa reusasca sa se culce cu aceea fata.
Fata nu era zi in care nu se gandea la el, era ceva neobisnuit,ceva minunat, era atat de frumos. A venit momentul, cand amandoi ramasi singuri in casa..pe marginea patului..cu sarutari fierbinti.
Mainile fetei ii ridacara tricoul baiatului,apoi se lasa pe spate. In acel moment baiatul simti cum inima il inteapa atat de tare..se opri si ii spuse "Imi pare rau! Eu nu te iubesc! Am facut asta numai pentru ca am pierdut la un joc, si, a fost o simpla provocare, dar ca sa nu fac asta te las aici si voi zice ca am facut-o.."
Fata in acel moment simti cum cerul ii pica in cap, si un val de lacrimi o inabusii. Se intoarse catre baiat si ii spuse"Nu am sa te uit niciodata. dar iti multumesc ca m-ai facut sa ma simt bine, ca m-ai invatat sa iubesc, ca m-ai mintit frumos, si ca la un moment dat ai fost sincer cu mine. Multumesc! Dar nu te voi uita..pentru tot ce s-a intamplat si vorbele tale au iesit atat de usor pe gura ta. Pe mine m-au durut atat de tare!"
Baiatul se intoarse si pleca, lasand-o pe fata intr-o stare deprimata si cu lacriimile curgandu-i ca un izvor.
A doua zi, stand pe banca zarii cum acesta se uita la ea. Isi lua ghiozdanul si pleca.
Dupa multe zile, poate chiar luni. Baiatul simti ca ceva ii lipseste. Ii lipsea sarutarile, vorbele si clipele petrecute cu "EA".Dupa toate aceste el realiza ca o iubeste cu adevarat.
Nu o mai vazu-se mult. Se duse sa o caute. Dar simti cum inima i se opri pe moment.
Se auzira clopotele la biserica. Fugi cat de repede putu'.Sicriul cu fata neinsufletita..era purtat catre groapa. Doarea in acel moment sa se trazeasca, sa o vada zambind si sa o ia de la capat. Din ochi lui incepura acurge ceva ce nu i-a curs de multi ani. Erau lacrimi.
Intreba oamenii ce s-a intamplat cu aceasta, din ce intelese-se murise datorita accidentului de masina.
Dupa ce plecara toti oamenii, ramase langa mormant si incepu a vorbi cu ea!
Era deja seara, iar acesta zacea pe mormant, intr-o balta de sange, iar pe mana sa scria "Te iubesc,si va rog ingropati-ma in aceasi groapa. E tot ce mai vreau." 

Prietenia..

 Poi totul a inceput.. cu o amica, cand mi-a dat id-ul ei. Am inceput a vorbi. Prima data am crezut ca a scapat de undeva de la 9'. Apoi incetul cu incetul am realizat ca este o persoana speciala, si chiar asa si a fost. De cate ori vorbeam, radeam ca idioatele, ma durea burta.. Dar au urmat.. zile negre, zile in care eram deprimate, zile in care totul parea sa fie in ceata. Ca si cum prietenia noastra incepuse sa se rupa, sa ne indeparteze una de cealalta, sa ne certam din ce in ce mai des. 

Ea probleme cu iubitul, eu nervoasa cu familia, fumatul, prieteni.Dupa nu stiu cate incercari de a o readuce la un statut mai ridicat, mai frumos si mai colorat...nu am putu. Dar timpul le-a rezolvat pe toate. 

Foarte recent ne-am certat..ea suparat de neincrederea mea in ea. Eu suparata ca este deprimata mai tot timpul. Am incercat sa-i explic, neincrederea asta vine, din cauza problemelor care le-am avut, am fost alaturi de ea, asa cum a fost si ea. Mi-am dast seama ca este o adevarat prietena si ca orice mi s-ar intampla ea va fi langa mine. Deasemanea asa voi fi ci eu pentru ca prietnul la nevoie se cunoaste. 

Iti multumesc ca existi si ca am fost o persoana norocoasa ca te-am cunoscut!