Plutesc

Ce exprima aceasta poza?

Pucca: ROMANIA! O tara de saraci, aurolaci cu gunoaie pe jos si jeguri de cocalari.(rasista)
Rux: Droguri, stare de sevraj.
Mimi: Singuratate, regret.
Dana: Agonie, tristete
Andrei: Parasit de iubita.
Elena: Vad un barbat ,cam depresiv care-i cam ganditor.
Beti: Dezamagire, neincredere.
Didi: Infricosator ca dintr-un film de groaza: tristete,singuratate, un boschetar, alcolist.
Roxu: poza asta? pai poza asta pentru mine ar insemna ceva gen un om ce s'a saturat de viata un om care ar face orice doar ca sa se sinucida..persoana respectiva din poza simte ca s'a saturat de viata , nu are pe cine sa iubeasca nu are ce sa mai faca .. simte lipsa unui prieten adevarat .. simte ca nu are prieteni in jurul lui ...traieste doar in singuratate si pustietate
Leidisck Andruscka: copilaria, singurul paradis pierdut! gen, unii au prea multe in timp ce unele persoane nu au nimic. "vreau si eu casa mea"
Robert: Saracie, tristete.
Vali: suparat, un betiv.
Dani: Un boschetar.
Cosmin: Ceva rece, singuratic.
Iuli:Simt ca lumea imi este distrusa,ca si cum a fi pierdut totul si nu mai este cale de intoarcere..mai degraba lost and damned
Nicou: Pentru mine exprima suparare , tristete ,o greseala pe care o regreta toata viata
Ionut: tristete, suparare.
Gabi: Un aurolac care sta pe o banca.:))
Andi:Un aurolac care-i mort de beat.
Eu: Regretele se aduna, durerea il macina...singura solutie pe care a gasit-o este bautura, aceasta l-a dus spre "pieire"

A trecut asa repede

Parca au trecut ani de cand nu am mai scris aici, de cand nu m-am mai deschis fata de "voi". Astazi am venit cu o noua idee, vreau sa spun ca...ca a trecut asa repede. Ce/cine a trecut?! Timpul... si uite-ma in vacanta, si uite cum s-a dus si VIII-a, si uite cum o sa incep o noua viata. Poate pentru alti asta nu este nimic, nimic. Dar pentru mine este un lucru mare...nu sunt pregatita de noi responsabilitati, de noi prieteni, si de multe alte probleme. Dar sunt bucuroasa ca totusi am crescut si cu mica mea experienta am sa incerc sa ma descurc pe un teritoriu necunoscut care odata va fi si al meu. Ei bine Bucuresti, iata-ma... de data asta numai scapi de mine. Cius!

Blogul meu

Cât de mult timp, câte zile te-am lăsat singur şi tu, tu m-ai aşteptat ca în totdeauna. Îmi era dor să te tastez, să mă enervez, să te vizualizez din toate colţurile tale. Frumosule, ştiu că nu poţi roşi doar eşti un blog. Dar ce aiureli spun eu aici? Ahh, blogule! Te iubesc. Zău! Îmi eşti drag, mereu aproape, tu eşti cel care mă alinţi, tu îmi eşti prieten, frate, mamă, tată, etc, etc. Eşti un scump, arăţi bine(doar eu te-am făcut), hmm dacă stau să mă gândesc bine...eşti genial pentru mine. Ai amintirile mele în tine, ai tot ce am avut eu şi tot ce o să am nevoie. Mulţumesc.

Astazi nu.

Scrisoare de adio a unui copil bolnav de leucemie.

Îmi pare rău mamă, îmi pare rău tată, îmi pare rău pentru că v-am creat atâta suferinţă... Îmi pare rău că nu am putut fi un copil sănătos. Mă simt extenuat, numai pot continua am obosit să mai cred că voi scăpa de această boală care mă distruge. Doaream ca să fiu normal, doream să am o copilărie normală să pot alerga prin parc, prin pădure nu prin spitale. Doream să am prieteni cu care să mă joc, cu care să îmi petrec timpul, să mă duc la şcoală, să învăţ şi să-mi fac temele, să fiu cel mai bun din clasă şi să fiu lăudat pentru rezultatele bune. O să vă fie greu, ştiu... Viaţa nu e aşa de uşoară pe cum o creadeam după această lovitură. Era frumoasă, visam, visam mult şi nu-mi păsa de nimic... abia apoi mi-am dat seama cât de gravă e situaţia, dar chiar şi acum pot zbura printre vise, sunt copil... Dumnezeu a vrut asta, iar eu mă împac cu gândul, mă vrea la el, iar eu îl las să mă ia. Vă rog, luptaţi! Îmi doresc ca voi să ajungeţi departe şi vă rog să-mi îndepliniţi acest vis, să aveţi grijă de acei copii cu această boală să lupte... pentru că eu numai rezist, şi-mi pare rău că nu pot face chiar eu asta. Îmi va fi dor de voi şi nu fi-ţi trişti voi fi mereu acolo în locul ăla numit inima, şi am să vă veghez de sus. Vă iubesc.

Ce faci cand iti raman doar amintirile?

Memories

Ştiu că nu am mai scris de mult pe blog, aşa că m-am gândit să mai postez câte ceva pe aici ca să mai matur plictiseala de prin preajmă.
Amintirile tot timpul mi-au lăsat o imagine sau un tablou al unui copil care a şi-a petrecut copilăria şi un sfert din adolescenţă normal. Amintirile m-au făcut să plutesc uneori, amintirile m-au făcut să râd, să plâng, să am o stare de melancolie continuă şi tot amintirile îmi provoacă dor.Ammintirile sunt acele clipe de neuitat prin care toţi vor trece. Aceasta compunere mi-a stârnit o anumită starea de suferinţă şi fericire tot odată pentru că îmi amintesc cu drag de colegi şi tot ceea ce am făcut cu ei. Am avut momente extraordinare şi chiar în momentul ăsta mă bufneşte râsul, au fost clipe pe care n-o să le uit. Cu toate că atunci nu era aşa de amuzant cum este acum. Îmi pare rău că au trecut ani aşa de repede, nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Amintirile nu se mai întorc, iar asta doare.

Fata din spatele cortinei

E aşa firavă, aşa frumoasă, aşa de incredibilă. Cel puţin aşa o vezi tu. Este fata pe care o doreşti, este fata perfectă pentru tine, jumătatea ta pe care o aştepta-i de ani. Dar pentru ea eşti un simplu om, o simplă persoană din lumea, un om ca în rândul oamenilor nimic mai mult. Gândul acesta te distruge şi te macină pe dinăuntru. Dar ea este fata din spatele cortinei...este o mască cu care atrage ca un magnet băieţii. Ochii ei, ochii ei te aduc la vise neterminabile şi imposibile, pielea ei albă ca spuma îţi i-a privirea, iar părul ei blond cade pe spate arătând ca o cascadă de bucle aurii. În visul tău o vezi că pe o prinţesă, cu o coroană de flori multicolore în cap şi într-o rochie că de zână. Bine opreşte-te intrăm în basme. Să revenim, în această povestea ea este personajul negativ, nu o să-ţi spun că eşti doar o persoană dintr-o poveste oarecare, nu vreau să te dezamăgesc, dar promit că am să o lungesc în şirte mărgărite cândva. Stai, am luat-o puţin razna cu cine vorbesc acum?
Fata este tot ce înseamnă mai rău pentru tine, partea întunecată a unei persoană. Toată răutatea a născut în ea, doar e fata din spatele cortinei, dar am să las lucrurile să decurgă aşa cum doreşte timpul, iar tu băiat orbit de frumuseţea unei urâţenii(pe interior) vei avea de învăţat.

Cad in prapastie

Sunt cu spatele la întuneric
O groapa-mi întunecă spinarea
Ajută-mă, alunec...cad
Dar nu eşti, nu mă ajuţi, nu te văd.
Bezna mă îngropa de vie, cad în abis
Strig, dar tu...tu nu mă auzi
Sunt descurajată, lumina este din ce în ce mai slabă
Îmi este frică...
O las baltă,
Ştiind că nu-ţi mai pot vedea chipul
Sunt ca şi moartă.
Deschid ochii puţin şi tip dinou
Poate de data asta o să mă auzi
Lacrimile-mi curg şiroi...
Mă spovedesc la tine de toate greşelile
Mă auzi?
Spune-mi mă auzi?

Wake the fuck up!

Trezeşte-te din a visa, trezeşte-te din a dori ceva. Trezeşte-te din transă aceea şi revino-ţi. Acum te rog, aşează-te cu picioarele pe pământ ca să pot vorbi cu tine.
Să mă gândesc, să încep, să nu încep... Uite, vreau să-ţi arăt o lume,ce nu-i tocmai o lume. Închide ochii puţin, şi imaginează-ţi ceea ce-ţi spun. Gândeşte-te că nu ai pentru cine lupta, gândeşte-te că nu ai prieteni, gândeşte-te că din cauza lumii nu vei putea avea ce-ţi doreşti. Nu, nu-ţi pierde răbdarea, ascultă-mă. Nu te gândi la răzbunare. Gândeşte liber, pentru că asta o poţi face. Mai gândeşte-te la cei din jurul tău, cei neajutoraţi, cei care au nevoie de cineva, cei care doresc să fie băgaţi inseama... Te rog nu deschide ochii! Uite am să fac şi eu acelaşi lucru. Vezi tu, lumea asta nu e tocmai bună, nu e tocmai frumoasă, toţi îşi doresc două lucruri: BANI şi FEMEI(bărbaţi), BANI şi AVERE(femei). Deschide ochii, eşti bine? Să continuăm, câte vise dintre ale tale s-au împlinit? Câte dintre dorinţele tale au avut un final frumos? De câte ori ai fost bucuros şi mândru de prietenii tăi? Cât de bine te simţi în familia ta când sunt atât de afectaţi. Trezirea oameni buni... trăim în haos.

Don't be afraid.

Nu-ţi fie frică de viaţă, viaţa e un căcat...cu toate că trebuie să fie savurat. Viaţa este ca o floare în unele momente de glorie. Viaţa este ca o piatră, care te loveşte în cap şi ţi se aprinde acel beculeţ "Am o idee". Viaţa este ca un pumn, când te trezeşti dimineaţă te loveşte în stomac de numai şti de tine. Viaţa este bună şi rea, găseşte acei prieteni de care ai nevoie, nu te da bătut...Trebuie doar să cauţi.
Nu trebuie să-ţi fie frică de noapte, gândeşte-te că a doua zis va fi lumina, iar soarele-ţi va lumina faţa. Nu trebuie să-ţi fie frică că vei lua o notă mică, atâta timp cât ai învăţat... Nu trebuie să-ţi fie frică că vei muri cândva, până la urmă toţi murim. Nu trebuie să-ţi fie frică să iubeşti o anumită persoană, fă-o până nu e prea târziu. Nu-ţi fie frică să te îndrăgosteşti pentru că viaţa trece cu uşurinţă. Nu-ţi fie frică că vei fi rănită(sufleteşte) de cineva pentru că toţi facem greşeli. Nu-ţi fie frică să înveţi din greşeli, te va ajuta pe viitor. Nu-ţi fie frică că îi vei pierde pe cei mai dragi, o să fie greu, dar ei o să te vegheze tot timpul şi vor rămâne la tine în gând, la tine în inima pentru totdeauna. Nu-ţi fie frică că oamenii or să-ţi facă rău, pentru ca lume este rea. Nu-ţi fie frică să-ţi spui părerea faţă de o anumită persoană...Exprimă-te liber. Nu-ţi fie frică de ceea ce vei face tu.
Uită-te în oglindă şi zâmbeşte, uită-te bine şi spune tare: "ASTĂZI ESTE O ZI BUNĂ!"

Friends will be friends.

Dedic această postare prietenilor mei, pentru tot ce sunt şi pentru că merită.
Mi-am ales prietenii cu grijă, nu am ales tot ce-i mai bun. Am cules din fiecare câte unul, nu după felul cum se îmbracă, nu după frumuseţe ci după suflet. Pot spune că sunt persoanele perfecte. Le mulţumesc că au fost alături de mine atunci când am avut nevoie, le mulţumesc că m-au ridicat atunci când eram la pământ, le mulţumesc că m-au făcut să zâmbesc atunci când plângeam, le mulţumesc că există şi că îmi sunt prieteni, le mulţumesc că m-au acceptat aşa cum sunt şi le mulţumesc că m-au făcut să am încredere în ei şi să-i iubesc. Le mulţumesc şi noilor prieteni pentru că sunt geniali. Am avut atât noroc pentru că v-am cunoscut, mi-aţi schimbat viaţa în bine. Vă mulţumesc!