Toamna.

Te văd. Eşti atât de frumoasă... cu frunzele-ţi ruginii ce le laşi în spate, părul tău castaniu şi ochii tăi verzi reflecta frumuseţea toamnei. Ai sosit, îmi era dor de adierea rece ce-mi făcea pielea de găină. Mirosul specific mi-a inundat nările şi gându-mi este departe la toamnele petrecute în copilărie, când mă aruncam prin frunze şi parcă ele mă înveleau ca să nu-mi fie frig. Când adunam frunze de diferite culori şi le puneam la presat pentru ierbar. Oo, şi mirosul strugurilor şi gustul mustului ce-mi lăsa acum apa în gură. Îmi amintesc cu drag când ploua şi apoi ieşeam şi mă băgam cu picioarele în noroi, când ţipa mama de parcă mă călca maşina. Da, scoală...toamna începe şcoala, sunetul clopoţelului se aude din ce în ce mai des, iar vocile copiilor ieşind în pauze îmi umple inima de bucurie aducându-i aminte prima zi de şcoală. Of, ce mi-aş dori să o iau de la capăt.
Cum spuneam îmi era dor de tine, dar să şti că mi-au cam îngheţat picioarele.