O oarecare copilarie...

Ideea temei este dată de către Vlad eu doar trebuie să-mi "istorisesc" copilărie. Să spunem că nu am avut o copilărie chiar foarte reuşită, dar nici foarte urâtă... Am trecut prin multe chiar de la vârsta de 4 ani. Nu contează, dar părinţii mi-au oferit tot ce au avut şi deasemenea chiar dacă nu, îmi lua... Însă cu timpul treaba nu a mai stat aşa, am crescut şi au început să-mi explice situaţia financiară. Eh să trecem peste partea asta, m-am confruntat cu jignirile şi cu înjurăturile de când îmi cădeau dinţii (7-8 ani). Toţi îşi băteau joc de mine, eram subiectul lor de râs şi mă săturasem... cu toate că am continuat să umblu cu ei. De ce? Pentru ca la vârsta aia nu aveam voie să plec unde îmi năzărea şi stau cu cine vroiam. Cu toate că plecăm fără să spun şi mă întorceam peste câteva ore, iar mama era disperată şi-mi luam bătaie foarte rău. şi da, nu mi-e ruşine să mărturisesc pentru că era vină. Nici acum nu reuşesc să-mi aduc aminte ce era în capul meu. Cu toate că uneori acum mare o mai fac.. dar am telefon şi se rezolva decât cu un "Vino acasă în 5 minute!". Amuzant, dar sigur când o să mai cresc chestiile asta or să mă amuze copios aşa cum mă amuză "copilăria" pe care încă o copilăresc. Cu şcoala întotdeauna m-am descurcat bine, dacă nu ar fi fost mama să mă împingă de la spate nici nu aş fi mers la şcoală. Numai am inspiraţie, dar promit că dacă viitoare vin cu ceva mai bun.