miercuri, 1 februarie 2012

O vaza


Drumul catre casa e mereu asa lung. Cand sunt masina si ma uit pe geam imi fac un rezumat al vietii ca sa mai matur din plictiseala. Privesc in gol si alerg printre ganduri, printre amintiri si printre placeri. Le culeg ca pe niste flori de primvara, le asez intr-un buchet, le leg cu o pangliga si mi le daruiesc mie. Ca apoi sa mi le asez intr-o vaza si sa le privesc, sa-mi amintesc si sa-mi scriu gandurile pe unde apuc, aici, pe acolo, in caiet, oriunde ma pot descarca. Sau pur si simplu sa le dau voie sa iasa din minte vorbind singura cu peretii.
Cand astern cuvinte pe caiet, cantecul lor numai este asa de duios ca si atunci cand le fredonezi. Pot spune ca un alt prieten bun de al meu este porcusorul de guinnea, ea tot timpul imi sta la dispozitie si ma asculta de fiecare data cand nu am cu cine sa-mi impartasesc neajunsurile. Dragostea fata de animale creste cu cat acestea devin mai blande si se atasaza de tine, dar hai s-o las pe Kiki sa-si vada de castravetele ei, iar eu sa-mi termin postarea.
Vaza cu florile vietii? Unele sunt uscate, unele sunt pe cale sa infloreasca, altele sunt doar un bat, altele au boboci. Nu am indraznit sa le curat de uscaciune pentru ca in viata nu ai cumm sa stergi rautatile din jur... Dar poti sa schimbi anumite lucruri (in cazul vazei, apa). si cu toate ca-i doar o vaza, dar este a mea si-mi reprezinsta copilaria si peripetiile ei, si un inceput din adolescenta.

Un comentariu: