Asez cuvinte pe foaie fara sa gandesc. Le insirui, dar nu stiu unde ma duc... Desenez o poteca, urc si dau peste alte sute de pagini scrise de mult. Un labirint de litere ma intampina: "Oare pe unde s-o iau?". Tresar usor la scartaitul pixului, dar raman in povestea mea. Ma desprind usor de pagina, raman in transa. Mana se indreapta dinou, putin stangace "desenez" prima litera, apoi pe a doua, pe a treia si alte sute de caractere, care formeaza cuvinte. Multimea de parole se aduna, se cearta, se mazgalesc... apoi, usor, usor se linistesc. Si totusui e doar o poveste nezdelagata nici macar de mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu