Soarele este înghiţi acum de o mare de pământ
Văd uşor cum se scufunda ca într-un nisip mişcător.
Dar a doua zi de dimineaţă îl văd tot acolo.
În acelaşi loc,
În fiecare zi la ora la care mă trezesc
Încerc să-l privesc
Dar razele îmi străpung ochii
Şi aceştia îmi lăcrimează
Încerc să-mi revin...
Dar numai pot vedea,
Ucigaşele raze mi-au atacat simţurile
Vedeam totul alb, dar stai
Totul revine la normal...şi cruntă viaţa mă loveşte dinou.
Îmi dă un pumn în stomac
Durerea mă cuprinde imediat,
Nu mă las bătută
Şi cu mâinile mele de plastelină
Lovesc cu toată puterea în acelaşi timp ţipând.
O lovesc şi văd că ies învingătoare.
Aud un zgomot,
Era soneria de la telefon.
E timpul pentru şcoală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu