Este greu in ziua de azi.

Nu cred că vă interesează ceea ce mi s-a întâmplat şi mi se întâmplă, dar scriind aici mă simt mult mai bine, un fel de jurnal care nu este secret. Vreau să spun că mă simt ca ultimul cerşetor, ca ultimul câine care rabdă, rabdă şi iar rabdă. Când vezi pe toţi cu bani şi cum toţi îşi ia câte ceva nou, ţi se duce dracu' tot cheful când tu şti că ţi se făceau toate poftele şi ai ajuns să nu ai bani nici măcar pentru o sticlă de suc ieftină. Părinţii sunt faliţi, mama este în concediu [educatoare] numai primeşte bani, iar tata este în şomaj [fost tehnolog] adică numai este în şomaj pentru că luna acesta a fost ultima dată când a primit bani. Am ajuns să muncesc în grădina ca să pot să-mi iau 12 lei plus alocaţie am strâns 100 de lei pentru ce-i mai greu. Îmi doresc atât de multe, dar nu se pot împlini. Nu-mi pasă, am să învăţ să nu ajung în situaţia părinţilor mei, să nu-mi fie frică că mă poate da afară în orice moment. Am să învăţ pentru viitorul meu, să am bani şi să îmi fac toate poftele... Orice ar fi voi fi pe picioarele mele cu sau fără bani. Dar în ziua de azi nu poţi să fac nimic fără bani. Acum dacă înveţi, toată lumea: " Ha, ha, ha ce tocilară eşti!", dar când ei o să-şi plângă de milă, eu am să râd şi am să le zi: "Acum cine-i tocilară?".