Poi totul a inceput.. cu o amica, cand mi-a dat id-ul ei. Am inceput a vorbi. Prima data am crezut ca a scapat de undeva de la 9'. Apoi incetul cu incetul am realizat ca este o persoana speciala, si chiar asa si a fost. De cate ori vorbeam, radeam ca idioatele, ma durea burta.. Dar au urmat.. zile negre, zile in care eram deprimate, zile in care totul parea sa fie in ceata. Ca si cum prietenia noastra incepuse sa se rupa, sa ne indeparteze una de cealalta, sa ne certam din ce in ce mai des.
Ea probleme cu iubitul, eu nervoasa cu familia, fumatul, prieteni.Dupa nu stiu cate incercari de a o readuce la un statut mai ridicat, mai frumos si mai colorat...nu am putu. Dar timpul le-a rezolvat pe toate.
Foarte recent ne-am certat..ea suparat de neincrederea mea in ea. Eu suparata ca este deprimata mai tot timpul. Am incercat sa-i explic, neincrederea asta vine, din cauza problemelor care le-am avut, am fost alaturi de ea, asa cum a fost si ea. Mi-am dast seama ca este o adevarat prietena si ca orice mi s-ar intampla ea va fi langa mine. Deasemanea asa voi fi ci eu pentru ca prietnul la nevoie se cunoaste.
Iti multumesc ca existi si ca am fost o persoana norocoasa ca te-am cunoscut!
Si eu iti multumesc ca mereu ai fost langa mine!
RăspundețiȘtergereIti multumes cand plangeam pentru colla:-j erai acolo sa ma faci sa rad
pentru ca atatea certuri ama vut si uite to inpreuna suntem.
Multumescc pentru tot ce ai facut pentr mine
Si ii multumesc lu dumnezeu ziua in care te-am cunoscut:o3
nush ce mas face fara tine
]mai ales akm..cand mie cel mai greu:-j si cand simt ca acum totul e dus la naiba:-j
mersi ca mai facut sazambesc
te iubesc pitikot`:X