Plutesc

Ce exprima aceasta poza?

Pucca: ROMANIA! O tara de saraci, aurolaci cu gunoaie pe jos si jeguri de cocalari.(rasista)
Rux: Droguri, stare de sevraj.
Mimi: Singuratate, regret.
Dana: Agonie, tristete
Andrei: Parasit de iubita.
Elena: Vad un barbat ,cam depresiv care-i cam ganditor.
Beti: Dezamagire, neincredere.
Didi: Infricosator ca dintr-un film de groaza: tristete,singuratate, un boschetar, alcolist.
Roxu: poza asta? pai poza asta pentru mine ar insemna ceva gen un om ce s'a saturat de viata un om care ar face orice doar ca sa se sinucida..persoana respectiva din poza simte ca s'a saturat de viata , nu are pe cine sa iubeasca nu are ce sa mai faca .. simte lipsa unui prieten adevarat .. simte ca nu are prieteni in jurul lui ...traieste doar in singuratate si pustietate
Leidisck Andruscka: copilaria, singurul paradis pierdut! gen, unii au prea multe in timp ce unele persoane nu au nimic. "vreau si eu casa mea"
Robert: Saracie, tristete.
Vali: suparat, un betiv.
Dani: Un boschetar.
Cosmin: Ceva rece, singuratic.
Iuli:Simt ca lumea imi este distrusa,ca si cum a fi pierdut totul si nu mai este cale de intoarcere..mai degraba lost and damned
Nicou: Pentru mine exprima suparare , tristete ,o greseala pe care o regreta toata viata
Ionut: tristete, suparare.
Gabi: Un aurolac care sta pe o banca.:))
Andi:Un aurolac care-i mort de beat.
Eu: Regretele se aduna, durerea il macina...singura solutie pe care a gasit-o este bautura, aceasta l-a dus spre "pieire"

A trecut asa repede

Parca au trecut ani de cand nu am mai scris aici, de cand nu m-am mai deschis fata de "voi". Astazi am venit cu o noua idee, vreau sa spun ca...ca a trecut asa repede. Ce/cine a trecut?! Timpul... si uite-ma in vacanta, si uite cum s-a dus si VIII-a, si uite cum o sa incep o noua viata. Poate pentru alti asta nu este nimic, nimic. Dar pentru mine este un lucru mare...nu sunt pregatita de noi responsabilitati, de noi prieteni, si de multe alte probleme. Dar sunt bucuroasa ca totusi am crescut si cu mica mea experienta am sa incerc sa ma descurc pe un teritoriu necunoscut care odata va fi si al meu. Ei bine Bucuresti, iata-ma... de data asta numai scapi de mine. Cius!

Blogul meu

Cât de mult timp, câte zile te-am lăsat singur şi tu, tu m-ai aşteptat ca în totdeauna. Îmi era dor să te tastez, să mă enervez, să te vizualizez din toate colţurile tale. Frumosule, ştiu că nu poţi roşi doar eşti un blog. Dar ce aiureli spun eu aici? Ahh, blogule! Te iubesc. Zău! Îmi eşti drag, mereu aproape, tu eşti cel care mă alinţi, tu îmi eşti prieten, frate, mamă, tată, etc, etc. Eşti un scump, arăţi bine(doar eu te-am făcut), hmm dacă stau să mă gândesc bine...eşti genial pentru mine. Ai amintirile mele în tine, ai tot ce am avut eu şi tot ce o să am nevoie. Mulţumesc.

Astazi nu.

Scrisoare de adio a unui copil bolnav de leucemie.

Îmi pare rău mamă, îmi pare rău tată, îmi pare rău pentru că v-am creat atâta suferinţă... Îmi pare rău că nu am putut fi un copil sănătos. Mă simt extenuat, numai pot continua am obosit să mai cred că voi scăpa de această boală care mă distruge. Doaream ca să fiu normal, doream să am o copilărie normală să pot alerga prin parc, prin pădure nu prin spitale. Doream să am prieteni cu care să mă joc, cu care să îmi petrec timpul, să mă duc la şcoală, să învăţ şi să-mi fac temele, să fiu cel mai bun din clasă şi să fiu lăudat pentru rezultatele bune. O să vă fie greu, ştiu... Viaţa nu e aşa de uşoară pe cum o creadeam după această lovitură. Era frumoasă, visam, visam mult şi nu-mi păsa de nimic... abia apoi mi-am dat seama cât de gravă e situaţia, dar chiar şi acum pot zbura printre vise, sunt copil... Dumnezeu a vrut asta, iar eu mă împac cu gândul, mă vrea la el, iar eu îl las să mă ia. Vă rog, luptaţi! Îmi doresc ca voi să ajungeţi departe şi vă rog să-mi îndepliniţi acest vis, să aveţi grijă de acei copii cu această boală să lupte... pentru că eu numai rezist, şi-mi pare rău că nu pot face chiar eu asta. Îmi va fi dor de voi şi nu fi-ţi trişti voi fi mereu acolo în locul ăla numit inima, şi am să vă veghez de sus. Vă iubesc.

Ce faci cand iti raman doar amintirile?