Cand cazi te rdici chiar daca nu e cineva care sa-ti ofere mana de care ai nevoie sa te sprijini. Chiar daca uneori ne simtim atat de singuri, atat de departe de tot ceea ce inseamna societate si de tot ceea ce inseamna important pentru tine. Chiar daca sufletul tau este ingenunchi aduna-ti toata forta si ridica-te pentru ca lumea din jurul nostru este mult prea rea ca sa te ajute cu ceva. Ce sufletul nu poate accepta ne macina si ne macina pana cand tot ce era odata bun sa se transforme in scrum.
Fumez o tigara, doua, trei... fum dupa fum, ma relaxez. Imi las mintea libera pentru moment, dar niciodata in de-ajuns. Amintiri, muzica, imagini, versuri, litere imi zburda fericite prin minte, dar intotdeauna se opresc acolo unde durerea a fost mare, unde sufletul incepe sa se macine. Ma gandesc ca suntem ca niste portocale, mai intai incep cu coaja, iar apoi cineva pleaca cu cate o "felie" pana cand din tine mai ramane decat o coaja aruncata pe undeva prin gunoi.
